Adrian Botez: „Vasilica al lelei Zamfira“
mai 29, 2008
-Iertaţi-mă, domnule profesor, eu cred că greşiţi, când nu credeţi în noi…
Îl cunoşteam de aproape patru ani. Când am păşit , ca profesor, în clasa a 5-a B, acum 3 ani şi jumătate (întârziasem cu intratul la această clasă, căci, în primele două săptămâni, trepădasem pe scările Inspectoratului, pentru nişte nereguli ale catedrei), şi am strigat catalogul - am ajuns la numele lui:
-Vasile Tudor!
-Vasilică al lelei Zamfira!Vasilică al lelei Zamfira! - strigară copiii ceilalţi, în cor, nespus de veseli. El însă, singur în banca a 3-a de lângă geam, se ridică în picioare, cuviincios, cu ochii mari, negri, plini de vise catifelate - dar când se ridică, nu se cunoscu cine ştie ce că s-a ridicat, aşa era de micuţ - ca o pasăre zgribulită:
-Prezent - pronunţă el, cu o voce precisă, dar puţin înfundată în gât.
-Vasilică al lelei Zamfira! - se mai auzi o voce veselă şi solitară, în fundul clasei.
Elevul Vasile Tudor se aşezase la loc, cuminte şi calm, în bancă. Ochii lui priveau spre mine - dar şi prin mine, către nişte zări pe care numai el le vedea. Dar le vedea intens, căci ochii îi ardeau, ca de o credinţă secretă, numai a lui>>>>>>>>
Entry Filed under: creatii. .



De la scriitorul Aurel Anghel : un desen ce va lua loc în cartea " Crângul cu pitici şi bunici ", la care lucrez .Este un desen al nepoţelei în vârstă de 9 ani care locuieşte la Shanghai .
_________________________________

_________________________________

Trackback this post