CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII

Din cartea MIRĂRILE COPILĂRIEI  în pregătire.

ALFABETUL CU MIRĂRI

Am găsit un Alfabet

De la A până la Zet.

.

Alfabetul cu mirări

Are-o mie de-ntrebări.

.

Eu sunt mic, ca fiecare

Şi mă mir de-orice-ntrebare.

.

Vreau răspunsuri imediat

Toate neîntârziat.

.

Mă tot mir de-atât privit

Şi rămân nedumerit.

.

O întreb pe bunicuţa;

Are treabă – sărăcuţa.

.

O întreb apoi pe mama

Însă ea,nu prea ia seama.

.

Când tăticul vine-acasă

Se aşeză-ntâi la masă.

.

Ia ziarul, îl răsfoieşte

De-ntrebări se plictiseşte.

.

Să întreb… Pe cine oare?

Iat-un semn de întrebare!

.

Merg îndată la bunicul;

El învârte-ncet ibricul.

.

Tare-i place lui cafeaua

Şi o soarbe cu…ocaua.

.

Lucru-mi pare curios:

E dispus şi e sfătos.

.

Mă aşez pe-al său genunchi;

El oftează din rărunchi

.

Şi pufneşte des din nări.

Eu am sute de-ntrebări.

.

Doar bunicul pridideşte

Să-mi răspundă…buniceşte.

.

Gata. Capu-i sună toacă.

Am plecat acum la joacă…

…………….

TOTU-I SEMN DE ÎNTREBARE

Ochii lui iscoditori

Sunt minunea ce ascunde

O duzină de candori

Numai să le poţi pătrunde.

.

Orişicărui fapt, se pare,

Îi răspunde c-o mirare:

Când, de unde a venit

El pe lume-aşa-deodată?

.

Cum de totuşi s-a ivit

În lumină prima dată?

Şi-ntrebările mijesc

Uite-aşa, pe negândite,

.

Râduite-n chip firesc

Parcă mai nelămurite.

.

Oare tu poţi înţelege

Tălmăci dintr-o suflare

A copilăriei lege?

TOTU-I SEMN DE ÎNTREBARE!

…………..

MIRACOL BLÂND

Lumina albă se preschimbă-n vis

Mirată-n ochiul tău deschis.

Din aripi îngeraşi planează

Deasupra frunţii tale – trează.

.

Culorile privirii-n zare

Adie gingaş ca o boare.

E cerul un miracol blând

De unde vin suav cântând

.

Din flaute şi orgi celeste

O nouă zi să-ţi dea de veste.

Rotindu-şi aripa în zori

Toţi îngerii colindători

.

Ivind la marginea treziei

Miracolul Copilăriei!

…………………

SPUNE-MI, ASTĂZI TE-AI RUGAT?

Tu, păpuşă jucăuşă,

Cu obrazul bucălat,

Spune-mi, astăzi te-ai rugat

Cum te-am învăţat mereu:

„Înger, îngeraşul meu?”

.

După ce ţi-am dat mâncare

Înainte de culcare,

Spne-mi,  tu te-ai închinat,

Sau şi astăzi ai uitat?

.

Nici nu ştiu să-ţi mai explic:

Uite, nici măcar un pic

N-o să te mai prindă somnul

Dacă uiţi mereu de Domnul!

…………….

CÂNTEC MIORITIC

Îngerii se copilăresc

Laolaltă cu pruncii.

Par nişte miei-mieluşei

Înveselindu-şi Păstorul.

.

Maica Mioară,

Le-aprinde în ochi

Sfânta Lumină,

Mătase-n obraji

Stele-n plete

Şi-n cârlionţi;

.

Luna-şi înhamă

Telegarii ei de sidef

Şi-mpresoară

Cu horbota ei străvezie

Cântecul lor mioritic.

……………

RUGA DE DIMINEAŢĂ

Mă trezesc din somnul

Nopţii îstelate

Şi îl strig pe Domnul

Calea să-mi arate.

.

Spune-mi Tu, Iisuse,

Bunule Părinte,

Ce pot face astăzi

Să rămân cuminte?

.

Cum să mă feresc

Ca să nu greşesc,

Să nu-mi supăr mama,

Spune-mi să iau seama.

.

Domnul să m-ajute

Fapte neîntrecute,

Toate vreau să-Ţi fie

Închinate Ţie!

……………….

CURCUBEU DE DOR

Mătăsoasă, verde ie

Peste trup şi-a tras pământul.

Cu maramă azurie

S-a înveşmântat şi vântul.

.

Iar sub blânda lui năframă

Adiind mângâietor

Dans de îngeri se destramaă

Într-un curcubeu de dor.

.

Stă la soare-o gărgăriţă

Şi-aripioarele-şi anină,

Iar suava ei rochiţă

Are muguri de lumină.

.

Uite-o floare de cicoare,

Ochi albastru în câmpie!

Se deschid umbrele-n soare

Pufuşori de păpădie!

.

Şi-n crâmpeiul de lumină

Din natura blândă, pură,

Creatorului se-nchină

Orice lucru şi făptură.

………………

DARURI ÎN NATURĂ

Orice lucru sau fiinţă

Îşi găseşte-o trebuinţă.

.

Toate ne-au fost date-n dar

Cu-ndurare şi cu har

.

De Preabunul Creator

Care-i Tatăl tuturor.

.

Apa, cerul şi pământul,

Ploaia, aurora, vântul,

.

Întuneric şi lumină

Se urmează, se îmbină,

.

Se-mpletesc, se-armonizează

Zilele delimitează.

.

Cu parfumul şi culoarea

Ştie să mă-ncânte floarea.

.

Roua mă înviorează,

Stelele îmi luminează,

.

Luna însăşi mă îmbie

La visări şi poezie.

.

Fiindcă ni le-a dat pe-aceste

Şi-alte avuţii celeste,

.

Domnului îi mulţumim

Şi-n cântări îl preamărim.

……………..

MIRAREA DIN CUVÂNT

Spune-mi, rogu-te, copile,

Ce-ai dori-n aceste file

Să găseşti, să-ţi placă ţie

Aducându-ţi bucurie?

.

Un  minuscul univers

Prins într-un crâmpei de vers,

Într-o strofă delicată

Începând cu „A fost odată”?…

.

Să-ţi descriu împărăţia

Slovelor, minunăţia

Ce doar visul o întrece

Şi gândirea o petrece?

.

Spune-mi, rogu-te, ai vrea

Să călătoreşti pe-o stea,

Cu-n luceafăr într-o mână

Pân’ la preafrumoasa zână

.

Din povestea de departe?

Să deschizi atunci o carte!

.

De vei crede în cuvântul

Scris, vei cuceri pământul

Şi întreaga galaxie

Şi te va supune – ţie!

………………..

COPIII  DUNĂRII

Azi ne-a dat compunere

Despre mândra Dunăre.

Cum să scriu despre-un meleag

Care mi-e nespus de drag?

.

Ce cuvinte să îmbin

Să aleg şi să închin

Mândrei Dunăre albastre

Leagănul prunciei noastre?

.

Ea e pentru noi, se ştie,

Fluviul scris în veşnicie.

De ţi-e foame – te hrăneşte,

Setea-ndată-ţi potoleşte,

.

Tuturora dând ceva

Din mărinimia sa.

Când e cald, neapărat,

Te îmbie la scăldat.

.

Iarna, chiar de-i rece – sloi,

Ne plimbăm în pas vioi

Pe faleză, chiar pe chei.

Soră Dunăre, nu vrei

.

Să ne spui mereu poveşti,

Despre raci şi despre peşti?

Despre-al tău meleag iubit

An de an întinerit?

.

Despre pescăruşi hoinari

Fraţi cu bunii marinari?

Dragă Dunăre, dorim

Fiii tăi să devenim!

……………..

CÂNTEC PENTRU LICURICI

Licurici,  licurici,

Luminiţă prin urzici,

Ghem de fum cu ochii mici,

Cum te-ai rătăcit pe-aici?

.

Ai tu casă-n iarba deasă,

Nu te plouă blânda rouă?

Dragă licurici lunatic,

Ochi de spuză şi jeratic,

.

Hai cu mine pe coline,

Fiindc-atunci când sunt cu tine

De-ntuneric nu-mi mai pasă!

Iar apoi te iau în casă.

.

Şi-ţi voi  da, o gâză-două

Fiindcă s-a pornit să plouă.

Şi-ţi aştern curat pătuc

Între două foi de nuc.

.

Felinar de pădurar,

Haide vino printre vii

Că sunt crengile pustii

Până către Făurar.

.

Pe cărarea care duce

Înspre vechile uluce

Ale casei părinteşti

Te-oi lua să vieţuieşti

.

Chiar la mine în grădină

Mică floare de lumină!

Licurici, licurici,

Vino-n palma mea, aici.

.

Hai în casă, trup de humă

Şi la noapte, iarăşi, du-mă

În împărăţia ierbii

Unde ciutele şi cerbii

.

Vin pe rând şi se adapă

La izvor cu vie apă.

Licurici, licurici,

Luminiţă prin urzici!

……………

CE PRIETEN GROZAV E DELFINUL

De mirare eu ochii fac roată

Când privesc un delfin cum înoată

În bazinul numit delfinariu

La Constanţa, pe lângă Acvariu.

.

Săritura prin cercuri de foc

E spectaculoasă ca joc.

Toţi copiii cu prietenie

Îl aplaudă şi îl îmbie

Când face şi vreo ghiduşie.

.

Cu mingea atunci el jonglează,

Ca la fotbal, cu botul pasează

Şi plonjează direct în bazin.

Ce prieten grozav e-un delfin!

.

Călăuză atentă pe mare

El la prora îndată apare

Şi salută c-un salt marinarul

Luminându-i cărarea ca farul.

.

Ce prieten grozav e delfinul!

…………….

MIRĂRI

-Ce e un izvor?

-O sete nesecată de zbor!

.

-Dar un  bob de grâu, spune, ştii?

-O şoaptă despre rumena pâine

Ce plămădită cu miere e mâine

Pentru voi, năzdrăvanii copii.

.

-O dimineaţă, din ce se iveşte?

-Dintr-o noapte ce se albeşte.

Se naşte-ntâi o lumină plăpândă

Care creşte înaltă şi blândă

Risipindu-se-apoi în fereastră

Ca o pasăre albă, măiastră.

.

-Ai putea să-mi explici ce-i un plai?

-E o ţară frumoasă şi verde

Unde fluturii zburdă-n alai!

.

-Dar un zmeu, ştii ce este?

-Personaj negativ de poveste,

Sau o coală de verde hârtie

Care zboară, pluteşte zurlie.

.

Prinsă cu acul de-o aţă

De cer uneori se agaţă

Şi-aşteaptă scrisori de la noi

Să-i scriem de-aici din zăvoi.

.

Dar ce sunt aceste mirări?

Sunt răspunsurile la întrebări…

……………

IARNA PE DUNĂRE

Dunăre, ce singurică

Ai rămas, nu-ţi este frică,

De îngheţuri, vânt şi noapte,

Crengi trosnite, umbre, şoapte?

.

Nici ţipenie pe maluri…

Unde-s falnicele valuri

Netezind nisipul ud?

S-au refugiat spre sud.

.

Unde-s albii pescăruşi,

Cormoranii, unde-s duşi?

Dar locuitorii tăi,

Crăpuşteni, bibani, şalăi?

.

Specii mici sau mari de peşti,

Racii înzestraşi cu cleşti?

S-au ascuns, s-au culcuşit,

Dorm acum negreşit

.

În cotloane căptuşite

De cu toamnă pregătite.

Dunăre, am hotărât

Să îţi ţinem de urât.

.

De aceea noi venim

Uneori să te privim.

De pe mal te salutăm

Şi bineţe noi îţi dăm!

……………….

HAI LA BAL!

Când va fi?

Nici unul din noi nu va şti…

Va fi odată şi încă o dată,

De multe ori, un bal de flori.

La care bal, aţi ghicit,

Trebuie să mergem şi noi, negreşit.

.

Costumaţi în cicori, bujori, crianteme şi maci

Încreţiţi şi posaci, în gulii durdulii,

În pântecoşii bostani

Care nu-s deloc diafani,

Şi în alte legume şi flori.

Vom dansa până-n zori.

.

Floarea de nu-mă-uita va dansa c-o lalea,

Cu un cavaler numit crin milionar cel puţin.

Trandafirul îşi va pierde micul spin

Aşa cum îndrăgostitul îşi va pierde capul

După aleasă

Şi-şi va lua măselariţa drept mireasă.

.

O lăcrimioară va fi luată de subsuoară

De un castravete bubos,

(încă verde. Să-mi dea un leu cine nu crede),

Purtată pe aripi de vals treărind cu fiori.

Brânduşele, care-s destul de curtate,

Dansa-vor polca pe săturate;

Apoi se va porni cadrilul.

.

O zambilă (nubilă) va începe atunci o idilă

Cu un ghiocel timid şi subţirel.

Zambila cea fină se va travesti

În rochie cu crinolină.

Crăiţa (săruta-i-ar vântul guriţa),

În rochie înflorată, de catifea,

Va dansa în mână c-o acadea.

.

Ce să vă mai spun?

Va fi un bal furtunos ca un taifun,

Pornit din ajun până-n zori de zi.

Fie ce-o fi,

Mă duc repede să mă costumez

Într-o rochie ecosez,

Poate apuc şi eu să valsez.

.

Pa, şi  ne vedem pe ring,

Acolo unde se încing

Şi trupuri şi spirite-n joc.

Hai noroc!

………….

UNDE-I VARA?

Fluturaş hoinar prin crâng,

Spune-mi, oare-a cui a vina

Că de cum m-am deşteptat

Lacom, mi-ai băut lumina?

.

Nu mai pot măcar să strâng

Nici un pumn de raze line

Să le-adun  c-un fir parâng

Ca pe micile sulcine.

.

C-au furat-o în găleţi

Vrednicuţele albine

Şi-au zidit-o-n groşi pereţi

Melci-n casele lor pline.

.

M-am trezit săracă-n zori

De parfum şi de culori.

Jefuită-s de polen

Ce-l păstrasem pentru ten.

.

Parcă mă apucă mila…

Unde-i loare clorofila,

Unde-s sevele gustoase

Ale fructelor zemoase?

.

Dragă fată, nu fi tristă,

Nu mai căuta pricină

Cu privirea pesimistă

Fiindcă nimeni n-are vină.

.

Că grădina, ăsta-i baiul,

Mai solemnă ca o toamnă

Şi-a schimbat azi noapte straiul.

Vara a plecat hai-hui

Până-n Ţara Nimănui.

………………….

CITITORI CU CAPU-N NORI

-Am la căăărţi, un kilogram!

-Cum  un kil?  Eu n-am un gram…

-Poate într-un perimetru

O duzină de un metru.

.

-Ai un metru cub de cărţi,

De atlase şi de hărţi?

-Nu. Am o carte-aşa subţire

De vreo douăzeci de file,

Poate-oricine să se mire!

.

Dar în ea sunt miligrame

De cuvinte potrivite.

Nu ştiu dacă-s cântărite

Pe cântar sau terezie,

Dar îţi spun: provin din minte,

Şi-s „O samă de cuvinte”

Toate-n ritm de poezie!

.

Dacă o să fii cuminte,

Poate-ţi dăruim şi ţie

Un crâmpei de vers, o strofă,

Că doar n-o fi catastrofă!

Grame, metri cubi  sau kile

De „Balade şi idile”.

Eu îţi dau aeroplanu’,

Dă-mi Coşbuc sau Topârceanu!

.

Pân’ la urmă m-am ales cu

„Basmele”   lui Eminescu!

…………………….

DULCI FRĂMÂNTĂRI

Cer un cer şi-mi dai o apă,

Cer o apă, îmi dai pământ.

Dar pământu-i o supapă

Pentru şmecherul de vânt?

.

Vând şuviţele de vânt

Pe şuviţe reci de ploaie.

Apoi stau şi mă frământ:

Oare ploaia se îndoaie?

………

CU ŞI FĂRĂ MĂSURĂ

Din zece pocale

Se revarsă spre zare

Vin rubiniu, cilibiu,

Ghiurghiuliu, aromitor

Şi dulce-amar numit şi pelin.

.

Bun pentru orice vecin

Cu nas roş şi obraz stacojiu

Căruia-i umblă numele de chefliu

Din tată-n fiu

Şi din  bunic în nepot,

(căruia, dacă bea,

Îi iese limba de-un cot).

Aşa vin tămâios

Îţi frânge os de os.

.

Spune-mi matale,

Cam câte quintale

Are fiecare pocal

Cu vin chihlimbariu

având în vedere că sunt egale?

.

Iar în total dau o tonă-tonuţă

Din care te-ai putea înviora

Şi mătăluţă.

.

Vin strâns în pocale,

Pocale de lut,

De porţelan diafan,

Sau de lemn cu doage

Numite butoaie sau poloboace,

Bune de adunat apa de ploaie.

.

-N-are-a face, nepoate,

Eu te întreb  de cantitate,

Măsurată cu ocaua  sau cu sacaua.

.

Mai bine cu gura

Să nu-şi uite măsura….

…………………….

ASTĂZI, MÂINE ŞI POIMARŢI

-Voi pleca alaltăieri.

-Nu pleci, dragă, nicăieri.

Poate mâine  sau poimâine.

Mâine? Am mâncat

Magiun cu pâine;

.

Şi voi faceo tură ieri

Cu maşina de pompieri.

.

-Nu-nţelegi că-n viitor

Poţi să faci tot ce-i uşor?

Însă nu poţi face ieri

Nici un lucru nefăcut

Amânat de-alaltăieri.

.

-Mă voi duce-alaltăieri

După nişte cavaleri

Care, am aflat din carte

Au o masă foarte scundă

Şi rotundă.

.

Ei se-adună uneori

De cu seară până-n zori

Şi ţin sfaturi în tot anul

Cum să lupte cu duşmanul.

.

Ieri, Alaltăieri  şi Azi

Sunt voinici ca nişte brazi.

Astăzi, Mâine  sau poimarţi,

Nu ştii  unde să te-mparţi,

Să înveţi aceste zile

Grele de vreo zece kile…

…………………..

ÎNTREBĂRI DIN PATRU ZĂRI

Mâţa poate fi cotoi?

Dar pisoiul e o mâţă?

Ştie doar nagâţul Gâţă.

.

Melcul are soaţa mealcă

Tupilată sub o salcă?

Însă cala e o floare

Nu-i nevasta unui cal,

Asta ştie fiecare.

Adevăr fără egal.

.

Ţapul, ce soţie are?

Doar o ţeapă oarecare?

Nu, o capră în pridvor

Şi un pui, un căprior.

.

Lasă-mă un pic să şed:

Copilaşul lor nu-i ied?

Lupu-şi ia nevast-o lupă

Dar de dânsa nu se-ocupă.

.

O balenă, vai, ce chin,

Şi-a găsit un balerin,

Dar ea grasă, el subţire

De mirare că-i e mire!

.

O maimuţă, mai drăguţ

Face nuntă c-un maimuţ.

Nu-i maimuţ, e maimuţoi

Mergem la ospăţ şi noi,

Căci la vară, cătinel,

Vor avea un maimuţel.

.

Animalelor ştiute,

Îndrăgite  şi crescute,

Dup-un obicei mai vechi,

Voi – găsiţi-le – perechi….

…………….

VORBE VORBITOARE

O mustaţă mustăceşte

Un boboc îmboboceşte,

Floarea sigur înfloreşte,

Frunza-n codru înfrunzeşte.

.

-Bine, dar ce face-un peşte?

Pescăreşte?

-O balenă-i balneară?

Astăzi programat e trenul

Ca să intre-n altă gară!

.

Ochiul cel deschis  ocheşte,

Puşca-mpuşcă

O mustaţă care muşcă?

.

Ieri văzut-am într-o cuşcă

Doi hipopotami, goi puşcă.

Parcă-i gâdilat de gâde,

Când se umflă râsul – râde.

.

Plânsul plânge-năbuşit

Tusea astăzi n-a tuşit.

Numai zâmbetu zâmbit

Are chef de chefuit.

.

O durere-aici mă doare

Nu pot sta nici pe picioare.

Nici pe-un piciorong măcar

Şi mă cară tata-n car.

.

Buzunar buzunărit,

Cicălit, necicălit,

Silitorul nesilit

Deşi-i mult de povestit

Eu poveştii-i pun SFÂRŞIT.

……………..

ALFABETUL DIN VIS

A – era un avion de placaj

Meşterit la traforaj

De colegul lui Ion.

.

C – un cangur săritor

Tot strigând dup-ajutor

Tăvălindu-se pe-un ţol

Că-i cu…buzunarul gol…

.

E – fireşte-un dromader;

Stă pitit după cuier.

.

N – era un nor, vezi bine,

Plin de ceaţă

(şi albeaţă, sau dulceaţă?)

Şi legat de cer c-o aţă.

.

P – păpuşa

Care nu ştia să meargă

Decât buşa!

.

R – degrabă se-ntrupase-n rândunică

Pe la streşine de case.

Locul vechi pentru cuibar

Nimerise, ai habar?

.

S –  o stea din înălţime

Dintre cele anonime

Care tot aşteapt-anume

De la astrologi un nume.

.

T – frumosul trandafir

Era roşu abitir

Şi scotea, după mult chin

Cu timiditate-un spin,

Însă nu ca să înţepe

Nici vreun deget, nici mânuţa

Ci doar pentru apărare

Ca să nu-l lovească-n glumă, cu lăbuţa

Căţeluşul cel de humă.

.

Şi mai cred că zmeul Zet

E-un balaur get beget,

Însă de proporţii mici,

Altfel, te-ar vârî în frici.

.

Totuşi, eu m-am speriat

Şi-am alunecat din pat!

…………….

CUM ADICĂ?

Cum adică un arac?

Ară oare cu un ac?

Un amic e tot un A

Însă puţintel mai mic?

.

Când aude: ananasul

Ana: Tiiit! şi-apasă nasul?

Hărţile se hărţuiesc?

Lăcrimioara lăcrimează

Sau balenei îi e lene

Când pe-un val pluteşte-alene?

.

Grişa cumpără agrişe

Sau afine afânate?

O langustă dacă gustă

La un praznic dintr-un praz

Este un motiv de haz?

.

Aluniţa-i a lui Niţă

Sau la tine-i pe obraz?

.

Antipodu-i tot un pod

Unde şoriceii rod?

.

Cine tloacă pe-o răstoacă

Tocmai când ai chef de joacă?

Nu e barza? Ba-i o barză;

Stă într-un picior pe-o varză….

……………..

DOAMNA GRAMATICA

Până şi stiloul plânge

De cuvintele nătânge.

Doar le-ai învăţat, băiete,

Din abecedar, caiete…

.

Însă uite, când să scrii,

Te trezeşti că  nu le ştii.

E dreptate asta oare?

Ia să punem o-ntrebare:

.

-Cum se scrie bine: Dii?

Cu un „i” sau cu doi „i”?

Dii, căluţule-n câmpii!

Dar câmpiile-aurii?

.

Au fecioare, mândre ii

Şi-s brodate la chindii.

Obicei din tată-n fii:

Nu e bine rău să fii.

.

Tot aşa, cu „i” şi „ii”

Până când te plictisii.

Dar să vezi ce-ortografie

Foloseşte-atunci când scrie

.

Drăgălaşul băieţel

Care-o strâmbă-n chip şi fel!

Dacă-i vorba despre fiiii

Ce-s ai tatălui copiii

El nu pune trei de „i”

Că-s prea mulţi şi se încurcă

Şi aceştia-i dau de furcă!

.

Când o să înveţe, uf!

Spune puştiul cu năduf.

Cu gramatica, vezi bine,

Nu se joacă orişicine.

.

Însă am un bun  motiv:

Vreau un joc mai distractiv!

.

-N-ai dreptate, frăţioare,

Că-ţi va fi folositoare

Şi-ţi va arăta perfect

Să vorbeşti, să scrii corect.

.

Omul, de pe când se naşte

După vorbă se cunoaşte,

După  ce s-a străduit

A-nvăţat şi-a buchisit.

.

De va şti să se exprime

Totdeauna foarte bine.

Poate deveni actor,

De ce nu şi orator?

.

Şi-a vorbi e o ştiinţă

Se numeşte – ELOCINŢĂ.

Da-i şi-o artă mai subtilă

Ce e omului utilă.

.

O vei învăţa, copile,

Răsfoind un sac de file.

Dar de n-ai dicţionar

Îţi faci capul calendar.

………….

SFÂRŞIT