Fuge glonţ

Şoricelul zis

Ronţ-Ronţ.

Şi se vâră-n casa lui.

Mâţa-şi pune pofta-n cui!

………….

>>>>>>>>>>

Stau în pături, de-nţelege

Ca în mantie –un rege.

Am coroană de vlădică

Însă port şi boneţică.

.

Barbeţica folosesc

Ca să nu mă murdăresc.

Doar cu ochii eu vorbesc

Mai degrabă gânguresc

.

>>>>>>>>>>

Soare, soare, frăţioare

Haide vino pe răzoare;

Te coboară şi prin case

Şi le fă mai luminoase.

.

Şi cu razele fierbinţi

Încălzeşte trupuri, minţi,

Inimile tuturor

Că ne e de tine dor.

.

N-ai mai răsărit de când?

Şi-adormim cu tine-n gând.

Vino soare şi la noi

Şi prin crânguri, prin zăvoi,

În grădină şi-n  câmpie

Că tu eşti o Poezie!

O broscuţă şi-un căluţ

Şi-atârnat de-agudul verde

Meşterit, un legănuţ.

E din frânghii c-o  plăcuţă

Dar nici fata nu-i grăsuţă.

.

Nasturi, sticle colorate

Un ochean spart jumătate,

Ce-i numit caleidoscop.

Pentru cer, un telescop

O lunetă jucărie

De prins stelele –o mie.

>>>>>>>>>

la Şcoala de Poezie?

-Fie!

.

-Oare ştie careva unde se află

această şcoală misterioasă?

-Lasă, că o găsim noi,

pe aici, prin zăvoi.

.

-N-avem catalog.

nu ne trebuie ghiozdan

şi nu costă nici un ban.

.

Prezenţa o strigă un inorog

(un animal mitic

cu un corn în frunte,

aşa cum sunt cerbii la munte).

Numai că are doar unul

miticul animal

asemănător unui cal.

>>>>>>>>>>>

Un sticlete, doi sticleţi

Trei scatii mai nătăfleţi,

Patru pui de turturele

Merg să cumpere pingele

La un târg în zi de cinci.

.

Şase rânduri de opinci,

Au găsit, numărul şapte

Care la picioare-i bate.

Opt pahare beau cu lapte;

.

>>>>>>>>>>

Zâna Verii,

            Zâna Verii,

Va sosi în faptul serii

Îmbrăcată-n strai de flori

În miresme şi culori.

Îmbrăcată-n strai de grâu

Şi cu maci în loc de brâu.

Toată-i verde,

            Toară-i roz

Însă e frumoasă coz!

Toţi copiii au speranţa

Că ea vine cu Vacanţa!

CEZARINA ADAMESCU

Cartea asta, parcă-i floare!

Tu ai scris-o? Nu, vezi bine!

Am găsit-o-ntre sulcine.

Ba-ntre fire de zambile,

Aştepta s-o iei, copile.

Să o iei şi s-o răsfoi

Că e scrisă pentru voi,

Cu un fir de romaniţă

Pentru dumneata, fetiţă.

Pentru băieţei ştrengari,

Toţi, ai florilor lăstari.

>>>>>>>>>

Sărmanii părinţi
Pe care îi cresc copiii.
.
Duioşii bunici
Pe care îi leagănă în braţe nepoţii.
.
Fericiţi părinţii
Care îşi leagănă copiii.
.
Duioşi nepoţii
Pe care îi cresc bunicii.
.
Iar tu înger

Ce creşti lumina

Cine te leagănă

Când ţi-e dor de copii, părinţi şi bunici?

>>>>>>>>>

                                   Eu casa am umplut-o cu lumină

                                   aşa cum umpli c-un căuş un râu;

                                   să ne albim de pulberea de tină

                                   cum dropia-n seminţele de grâu.

.

                                   Am alungat şi umbrele-nserării

                                   ce se lungeau diforme prin pereţi

                                   ne furişăm la marginea uitării

                                   ca fluturii în preajma lămpii – beţi.

.

>>>>>>>>>>

Sub  spinări de deal umbroase

Apa cântă-n  tonuri joase,

 .

La cascada cu bulbuci

Se formează vălătuci,

 .

În bulboace se adună

Apa limpede şi bună.

 .

Zgomotu-i liniştitor

Şi-i al muntelui decor.

>>>>>>>>>>>>

Ştiu o casă renumită

Ca grădina înflorită

Unde florile-s copii

Toţi ai grădiniţei fii.

.

Cu lumină-n ochi, Brânduşa

Veselă-ţi deschide uşa,

Te îmbie să pofteşti

În Palatul cu poveşti.

.

Ghiocel te ia de mână

Să-ţi prezinte draga zână,

Buna lor educatoare,

Cea mai minunată floare.

>>>>>>>>

„Soacră-mea aseară, cum stătea proțap

Ceasul din perete i-a căzut în cap

Și privind la ceasul, ce-i zdrelise nasul

            a ziiiiis:

NU ADUCE ANUL, CE ADUCE CEASUL!”

Mămica se mândrea nevoie mare, „flăcăul” ei împlinise 7 ani, nici eu nu-mi mai încăpeam în piele de fălos ce eram.

Primesc ca dar de ziua mea un căluț de lemn, nervos care-și aștepta călărețul și două modâlci mititele, un iepuraș speriat de-i bătea inimioara să-i spargă pieptul, și un cățeluș mititel cât un pisoi. I-am căutat, erau băieți amândoi, iepurașul era un iepure „de muscă” adică iepure de casă, alb ca neaua cu niște urechi mari pe care le mișca mereu, cățelușul negru ca pana corbului care mi-a dat primul semn de prietenie, „m-a pupat” călduros pe obraz.

Prima treabă, „i-am botezat”, lui iepuraș i-am pus numele Rică deorece sună frumos, Rică, Rică, Iepurică, pe cățel l-am botezat Azorică. Amândoi erau rebegiți și tremurau, i-am bagat pe amândoi sub haina mea lângă cămașă, unde s-au încălzit. Le-am dat lăptuț îndulcit cu puțin zahăr și în două săptămâni nu îi mai cunoșteai, erau dolofani și jucăuși nevoie mare. Desigur dormeam cu ei în pătuțul meu, ei se înghesuiau unul în altul și dormeau fericiți până dimineața. Deoarece au crescut împreună de când erau mici, nu știau ce este ura seculară între neamul iepuresc și neamul câinesc. Dimpotrivă, se jucau numai împreună și dormeau îmbrățișați.

Mă duceam la școala și mămica le dădea să pape și avea grije de ei cât eram eu plecat.

Au trecut câțiva ani, acum aveam un pat ca lumea, dar prietenii mei care acum erau voinici și mari în toata legea, tot cu mine dormeau. Și să vezi întâmplare, odată nu știu cum s-a făcut, că o vulpe a găsit vreo gaură în gard, a intrat în grădină și apoi în curte.>>>>>>>>>

Astăzi, raită-au dat piticii

Prin cămările bunicii

Unde ca şi-n alte dăţi

Fel de fel de bunătăţi

Stau cuminţi pe etajere:

Sticlele-n aliniere

Cu dulceaţă de gutui

Ori migdale amărui,

Borcănaşe de compotori

Biscuiţi, ba şi pişcoturi,

De salcâm în floare – miere –

Îmbiindu-i în tăcere.

>>>>>>>>>>>

       Cum vă spuneam, Lăcrămioara era o frumuseţe de fată. Avea părul blond, moale şi mătăsos, lung până la brâu, pielea albă, buzele roşii ca cireşele şi ochii negri. Parcă venise pe Pământ din lumea poveştilor! Toţi oamenii din sat se minunau privind-o şi nu le venea să-şi creadă ochilor că fetiţa este atât de frumoasă.

       Nu ştiu cum s-a făcut, că de la o vreme Lăcrămioara era mai mereu supărată. Părinţii au încercat ei să afle ce se întâmplă cu fata lor, dar zadarnic. Sufletul Lăcrămioarei era ferecat cu lacăte grele. De multe ori fata plângea şi nimeni nu ştia de ce şi pentru ce anume.

       Timpul a trecut, iar Lăcrămioara a mers mai departe la şcoală şi s-a făcut învăţătoare. Doar copiii o mai făceau să zâmbească uneori. În rest, era la fel de tristă.

       Într-o iarnă, aproape de Crăciun, Lăcrămioara a mers la oraş să ia daruri pentru cei dragi. A călătorit cu trenul. Deşi era foarte aglomerat, Lăcrămioara şi-a găsit un loc la fereastră. A stat ea ce a stat, apoi fără să vrea, a oftat din greu. Se vede că sufletul ei era din nou copleşit de tristeţe.

>>>>>>>>>

Draga Gradinita,

M-am facut mare!

Cu un mic suspin

Ma retrag agale.

Las pentru altul

Locul meu iubit.

Il las pentru altul

Cu mult mai mic.

>>>>>>>>>>

Orice viaţă, eu gândesc

E un semn dumnezeiesc,

Un miracol, o minune

Ce s-a-nfăptuit anume.

Bucurie nesperată

Pentru mamă, pentru tată

Şi un incontestabil semn

Al Iubirii infinite.

.

Doamne Sfinte, noi ades

Mulţumim că ne-ai ales

Să-ţi reverşi a ta Iubire

Peste-a noastră-alcătuire.

>>>>>>>>>>>

Scormonite, găurite, pe tezaurul surpat.

Însă umbra depărtării şi-a trecutului urmat

De-amintiri şi precupeţe, iese iarăşi la scăldat.

Haitele de câini stinghere, oarecum în colţişor

Îşi aşteaptă trecătorul, speriat în gaşca lor.

Caută în apărare, cu piciorul să-i lovească

Însă haita în turbare sare fără să gândească.

Iar buimacul trecător, în legimită-apărare

Din instinct, loveşte haita, spre-a lua-o-n depărtare.

>>>>>>>>>>

Georgel  a sădit în grădină

Un vişin – firavă tulpină

Cu frunze – vreo câteva zeci

Un sâmbur crescut din ghiveci.

.

L-a şi botezat:Vasilică

Zicându-şi că poate nu strică

Să aibă un nume, micuţul

Îl cheamă ca pe bunicuţul.

.

Drept răsplată, acum Vasilică

A rodit chiar o vişină mică.

>>>>>>>>>>

odel – calut de mare

N-are pofta de mancare

Nici creveti nici algii rosii

Nici melcutii cocolosii.
.

Oare ce-i cu Moțodel

‘cirligat ca un catel?

Ascunzit in buzunarul

tatii – ce e alb ca varul

.
Iesi de-acolo, mai, baiete

ca ti-am cumparat caiete

Si-un ghiozdan cu o undita

E prima zi de gradinita.

>>>>>>>>>

COANA RAŢĂ

Coana raţă

Şi-a desprins din ciuf

O moaţă

Şi se piaptănă cu ciocul!

Bat-o focul şi norocul!

Fiindcă vrea să participe

La concursulpe echipe

De soliste, aţi ghicit-

.

Scoate-un tandru  măcăit

Cam dogit şi răguşit

De s-a speriat răţoil

Care bea rachiu cu ţoiul.

…………

>>>>>>>>>

A mai trecut o zi pe undeva

A mai căzut din cer o stea

Pe-un colţ de cer, Regina Lună

Răsare-ncet cu „Noapte bună!”

.

Dansează sateliţi o horă

Şi curse fac din nord la sud

Din est la vest, stele se-adoră

Spre-a mea mirare, timpu-i crud.

Şi Carul Mare mă pofteşte

Într-o plimbare-n Univers

Un glas nedumerit şopteşte…

.

Mă simt pierdut în neant şi şters.

Şi cad steluţe şi se sting

Şi inima mi-e frântă tare

Că nu pot cerul să-l ating

Şi să mă plimb cu Carul Mare.

>>>>>>>>>