-Stanislav Lacomchim

PRIMĂVARA

Bătrâna iarnă obosită

Târându-şi trena de cinci coţi,

Priveşte soarele-ngrozită,

Cum îi topeşte fulgii toţi.

.

Plesnit-au mugurii în floare,

Iar sălciile-au mâţişori;

Valsează fluturii sub soare,

Iar crângul este plin de flori.

.

Pluteşte iz de iarbă crudă

Iar berzele tot clămpănesc;

Parfumul florilor inundă,

La viaţă toate se trezesc.

.

Tot fluturându-şi a lor creastă,

Stau pupezele la clocit;

Un iepuraş fără nevastă

E de cu noapte la peţit.

.

Ciocănitoarea bate toaca,

Iar rândunelele-au sosit;

Şi tot sărind din cracă-n cracă,

Un piţigoi s-a-ndrăgostit.

.

Roiuri întregi de albinuţe

Sunt toate pline de polen;

Stau la taclale vrăbiuţe,

Tot ciripind într-un catren.

.

În triluri de privighetoare,

A amuţit toată suflarea;

Un stol de păsări călătoare,

Întunecă întreagă zarea.

.

O pitulice şi-un sticlete,

Pentru-o gâză se tot ceartă;

Dar iată-n aer un erete

Care pândeşte şi nu iartă.

.

Pe lacul morii plin de smârcuri,

Acum e mare tărăboi;

Concertul broaştelor pe nuferi,

Se-aude până în zăvoi.

.

Într-o explozie coloră

Panseluţe şi lalele;

Şi supliment la această floră,

Toporaşi şi albăstrele.

.

Clopoţei albi şi fără sunet,

Printre copaci au răsărit;

Preludiul vieţii plin de vuiet,

Îşi cere dreptul la iubit.

.

Dar peste-ntreaga hărmălaie

Un zvon de şoapte s-a iţit;

Şi primăvara-n albe straie

Plutind prin aer a venit.

………………

STANISLAV LACOMCHIN

Galaţi, 18 februarie 2009